 |
| Fiecare dintre bătrânii internaţi în Centrul medico-social din Cetate are o poveste cutremurătoare de viaţă (Foto: Claudiu Tudor) |
Centrele medico-sociale au tot mai mare căutare în judeţul Dolj. Fie că rămân singuri, fie că familiile nu îi pot întreţine, mulţi bătrâni sunt nevoiţi să îşi petreacă finalul vieţii în aceste unităţi. Un astfel de exemplu este centrul de la Cetate, care, în urma numeroaselor solicitări, a ajuns să îşi dubleze capacitatea. În prezent, 43 de bătrâni beneficiază aici de îngrijiri, dar şi de consiliere şi sprijin acordate de o întreagă echipă de cadre medicale. Pentru un singur lucru nu există însă tratament, dorul de copii şi de casă.
Vasilica Mihăiţă este una dintre pacientele Centrului medico-social din Cetate. Femeia are 82 de ani, iar de doi ani acest loc i-a devenit casă. Copiii sunt departe, fiecare cu familia lui, cu problemele şi grijile lui, şi nu a vrut să le fie povară. Şi-a acceptat cu resemnare soarta şi, învinsă de boală, a ales să vină aici.
„Am ajuns aici din cauza sănătăţii. Am fost şi m-am operat la sân la Craiova şi am venit să mă tratez aici. Acasă nu mă descurcam. Nu mai văd, nu mai aud şi am preferat să vin aici. Cine se ţinea după mine acasă? Fata e plecată în Canada şi nu a mai venit acasă de cinci ani. Băiatul e cu serviciul la Calafat, are şi el problemele lui, soacră-sa e bolnavă şi nu puteam să mă duc să stau pe capul lui. La 1 noiembrie 2016 am făcut doi ani de când sunt aici. Ce să fac, mămică, am probleme şi cu stomacul, şi cu ficatul şi nu puteam să mă descurc. Acum, că a dat şi necazul ăsta cu operaţia peste mine, să nu credeţi că a fost uşor, mai am urmări, mai am dureri… Aici am fost bine primită şi nici nu ştiu când trece vremea. Voi rămâne aici cât o mai fi aţă pe mosor, ştii matale, când s-o termina firul…. Dar nu îmi pare rău, sunt o femeie mulţumită de ce am realizat şi aş vrea acum să cad jos şi să mor pentru că nu îmi pare rău“, a spus Vasilica Mihăiţă, din Cetate.
„Suntem singurul judeţ din ţară cu şapte unităţi medico-sociale“
Ca ea sunt alţi 42 de bătrâni, fiecare cu povestea lui, cu drama şi suferinţele lui, cu boala şi dorul lui… Cu toţii au peste 70 de ani, cu toţii au nevoie de îngrijiri medicale şi de cineva care să îi sprijine şi să îi ajute. De cele mai multe ori, membrii familiei sunt cei care îi aduc în astfel de centre. Sunt însă şi bătrâni aduşi de către autorităţi, care le ştiau povestea, îi ştiau singuri şi le întind astfel o mână de ajutor. Centrul medico-social din Cetate a fost înfiinţat în 2004, dar după numai trei ani şi-a dublat capacitatea, iar în prezent dispune de 43 de locuri de cazare. Odată ajunşi aici, bătrânii beneficiază de îngrijiri medicale, de hrană, dar şi de consiliere şi suport din partea personalului.
„În 2004, când ne-am înfiinţat, dispuneam de 20 de locuri de cazare, dar după numai trei ani am mărit numărul locurilor în urma numeroaselor solicitări, ajungând astfel la 43 de paturi. Aici vin bolnavi din tot judeţul Dolj, dar şi din comuna Cetate. Toţi au peste 70 de ani şi sunt pacienţi cu accidente vasculare, paralizii, boli pulmonare, cardio-vasculare, arterite. Sunt oameni care au nevoie de ajutor şi de îngrijire şi supraveghere permanentă. Avem o echipă formată din 41 de angajaţi, care se ocupă de aceşti pacienţi. Aici beneficiază de toate condiţiile – cazare, masă, medicamente. Finanţarea centrului este asigurată de Ministerul Sănătăţii – partea medicală, medici, asistenţi şi medicamente, iar restul personalului şi hrana, curentul, căldura, toate utilităţile, sunt plătite de Consiliul Judeţean Dolj. Suntem singurul judeţ din ţară cu şapte unităţi medico-sociale, ceea ce este benefic pentru bătrâni pentru că sunt judeţe care nu au nici un centru. Permanent primim solicitări. Pentru internare trebuie să aibă pensii sau să beneficieze de ajutor social. În cazul celor care primesc pensii, consiliul judeţean a hotărât să încasăm jumătate din sumă, indiferent cât ar fi pensia. Banii se pun în Trezorerie şi se virează după aceea CJ. Cei care primesc ajutor social nu plătesc nimic pentru a beneficia de serviciile din centru“, a spus Elena Onel, medic primar medicină generală în cadrul Centrului medico-social din Cetate.
Cine nu are bătrâni să îşi cumpere. Sau măcar să îi viziteze…
Fie că rămân singuri, fie că propriii copii nu mai pot avea grijă de ei, mulţi bătrâni ajung să îşi petreacă finalul vieţii în aceste unităţi. Centrul medico-social de la Cetate devine astfel ultima casă pentru mulţi dintre ei.
„Cu toţii au poveşti câteodată cutremurătoare şi te impresionează. Sunt unii care au rămas definitiv. Este cineva care stă de şapte ani aici. Are ambele picioare amputate şi nu se poate descurca singur. Alţii nu mai au pe nimeni sau familiile le-au vândut casele. Sunt şi bătrâni care au copiii plecaţi în străinătate şi nu au mai venit niciodată pe la ei. Noi avem o asistentă care ţine legătura cu familiile pentru că de cele mai multe ori încercăm să facem o reintegrare în familie. Totodată, încercăm să organizăm diverse activităţi care să îi ajute să îşi petreacă timpul într-un mod plăcut şi să socializeze. Cu toate acestea, unii acceptă cu greu situaţia în care se află. Spre exemplu, la vizită, una dintre bătrâne, după ce am întrebat-o cum se simte, mi-a spus că bine, dar rău. Am rugat-o să îmi explice cum adică se simte şi bine, şi rău. Mi-a spus că se simte bine, dar vrea acasă“, a afirmat Elena Onel.
Se spune că cine nu are bătrâni să îşi cumpere. Sau măcar să îi viziteze… Cât încă o mai pot face. Uneori, dorul de copii şi de casă este mai apăsător şi mai greu de suportat decât orice boală.
sursa:gds.ro